Mondialul de atletism ne-a servit o lecție interesantă. Un stadion care se respectă nu presupune doar un gazon perfect sau scaune confortabile. Zona adiacentă arenei se transformă într-un adevărat minicartier, cu puncte de atracție ce completează spectacolul vizionat în interior. Prezentându-vă exemplul stadionului din Daegu (66.000 de locuri), cel mai mare din Coreea de Sud (a găzduit și partide de la CM 2002), vă lăsăm să vă imaginați care dintre zonele enumerate mai jos s-ar potrivi și pe Național Arena. Faceți un simplu exercițiu de imaginație, după ce veți fi lecturat ce au pus la cale asiaticii.
1. Un tir a fost transformat în bancă
Zi de zi, spectatorii, sportivii, antrenorii și jurnaliștii stau la coadă în fața ineditului long vehicle pentru a efectua diferite operațiuni bancare. Dacă schimbi o hârtie de 100 de dolari, primești în schimb aproximativ 100.000 de woni coreeni. În coloană apare și un tir de dimensiuni mai reduse, care joacă rolul de… poștă!
2. Cort de prim-ajutor. Asistentele fac respirație gură la gură
Situat chiar în fața intrării principale, punctul medical beneficiază de un personal care le arată doritorilor cum să acorde primul ajutor. Câteva asistente simulează primii pași ai unei operațiuni de salvare pe niște siluete de plastic poziționate pe orizontală, totul culminând cu respirația gură la gură.
3. Restaurante improvizate: shaorma, delicatesă pentru coreeni
Încropite sub niște corturi similare cu cele care acoperă tarabele de la Unirea, restaurantele adiacente arenei îți iau nasul. Dincolo de supele tradiționale, cozile cele mai stufoase se formează la shaorma (5.000 woni, circa 5 dolari) și la hamburgeri (4.000 woni). La restaurantul mass-media orice meniu costă 13 dolari, iar în interior te poți răsfăța doar cu produse made in South Korea.
4. Sponsorii își au zona bine definită
Concerne precum Samsung, Adidas, TDK sau Toyota își expun ultimele modele ca la un târg important de profil. Top-modelele sud-coreence te invită înăuntru cu un zâmbet larg, dar când descoperi prețurile, îți piere zâmbetul. Râmâi cu zâmbetul primit și cu reverențele amfitrioanelor.
5. O mascotă a CM, 30 de dolari
Dacă la precedentele ediții ale Mondialelor, Osaka 2007 și Berlin 2009, mascotele oficiale se epuizau din primele două zile, în Daegu rafturile de la magazinul adidas sunt pline. Un exemplar costă 30 de dolari, standul adidas mai propunând tricouri (50$), șepci, brelocuri, magneți și pantofi de alergare.
6. WC-uri la tot pasul
Pentru asiatici, depistarea toaletelor nu e o problemă. Dacă printre pereții gri ai mastodontului de 45.000 de locuri rest-rooms-urile se ivesc din 30 în 30 de metri, și afară, în jurul arenei, situația e identică.
7. Promovarea unor evenimente
Și coreenii probabil că au propriile „Elene”. Zeci de standuri promovează turismul în țara lui Park Ji Sung sau competiții sportive de mare anvergură ce vor fi găzduite în Asia. Dacă ai acceptat să asculți alocuțiunea celor implicați, te alegi cu o insignă, un pliant și un mesaj previzibil: „Visit South Korea”.
8. Nu ești cuminte, mergi la circa de poliție
Pentru a preîntâmpina orice eveniment nedorit, coreenii au „plantat” o secție de poliție chiar la intrare. Pe Național Arena poate că ar trebui două.
265 milioane de dolari a costat ridicarea arenei din Daegu, care a găzduit și meciuri de la Campionatul Mondial de Fotbal din 2002
Coreenii au transformat zonele din jurul stadionului Daegu într-un adevărat mini cartier. Asiaticii își promovează țara prin orice mijloace, profitând de organizarea Campionatului Mondial de atletism
Avem un campion mondial prin alianță
Japonezul Koji Murofushi a devenit campion mondial la aruncarea ciocanului, ieri, cu o performanță de 81,24 metri, devansându-i pe ungurul Krisztan Pars (81,18 m) și pe slovenul Primoz Kozmus (79,39 m). Koji Murofushi, în vârstă de 37 de ani, este fiul lui Shinegobu, fost campion japonez la aruncarea ciocanului și de cinci ori campion al Asiei, și al româncei Serafina Moritz, campioană națională la aruncarea suliței în 1970.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER